La finele unui meci pragmatic, mai puţin spectaculos decât alte întâlniri de la acest Campionat Mondial, dar foarte tacticizat, Franţa se califica în finală de la Moscova, în timp de belgienii vor juca finală mică a turneului.
Fotbalul se joacă pe goluri
Este o regulă pe care o învaţa până şi copiii care păşesc pe maidanul din faţa blocului. Iar o posesie prelungită nu-ţi mai asigura, de foarte mult timp, succesul. Au păţit-o la Mondialul din Rusia Germania, Spania, Brazilia, iar în semifinala de aseară, Belgia. Chiar dacă belgienii şi-au dominat edversarii la capitolul posesie (60% faţă de 40%), încercând să construiască mai mult, la finalul meciului au trebuit să se recunoască învinşi de mult mai disciplinată echipa a Franţei, care a excelat la trei capitole foarte importante: organizare defensivă, siguranţă în joc şi fazele fixe. Iar golul a fost marcat în urma unui corner de pe partea dreaptă, când fundaşul de 24 de ani al Barcelonei, Samuel Umtiti i-a luat fața lui Fellaini, trimiţând mingea în poarta din careul supraaglomerat al belgienilor.
Câteva cuvinte şi despre eroul acestei semifinale. Samuel Umtiti s-a născut, unde credeţi, în Camerun, fiind cel mai mic copil dintr-o familie care mai creştea încă trei. Odată cu mutarea părinţilor în orașul francez Lyon, Umitti începe să practice fotbalul, la vârsta de cinci ani la clubul FC Menival. În 2002, pe când avea opt ani, Samuel e descoperit de scouterii lui Olympique Lyon, unde începe să joace ca şi atacant, fiind apoi retras mijlocaș, iar în cele din urmă fundaș. Este, de asemenea, vicecampion european cu naţională Franţei.
Acoperind foarte bine terenul de joc, francezii au generat o densitate extraordinară, neoferind belgienilor spaţii pentru a-şi face jocul, astfel încât aceştia n-au mai fost în stare să revină, aşa cum au făcut-o în optimea cu Japonia.
N’Golo Kante distrugătorul perfect
Având în mijlocaşul defensiv al lui Chelsea, N’Golo Kante distrugătorul perfect, în timp ce Kylian Mbappe hartuia în permanenţă apărarea adversă, iar cuplul de fundaşi centrali se apăra imperial, minutele s-au scurs şi superofensiva echipa a Belgiei, care până atunci marcase paisprezece goluri la acest turneu a terminat singurul lor meci fără să înscrie.
De partea cealaltă, cel mai bun jucător al Dracilor Roşii a fost, fără îndoială, Eden Hazard, Kevin De Bruyne făcând un meci modest, astfel ca mijlocul acestora nu a mai fost aşa de creativ ca în partidele anterioare. Iar vârful Romeo Lukaku aproape că nu s-a văzut, a atins foarte rar mingea şi nu a reuşit să-şi creeze nicio ocazie de gol. Înlocuitorul suspendatului Thomas Meunier, jucaturul lui Tottenham, Mousa Dembele n-a rupt nici el gura târgului, ceea ce l-a făcut pe antrenorul Roberto Martinez să-l înlocuiască după şaizeci de minute de joc. Intrarea mijlocaşului ofensiv a lui Napoli, Dries Mertens a dinamizat puţin jocul Belgiei, acesta generând panica pe partea dreaptă şi distribuind numeroase centrări de calitate, însă fără rezultatul scontat, francezii reuşind să conserve rezultatul până la finalul celor 90 de minute.
Chiar dacă Italia a rămas acasă, neparticipând la această Cupă Mondială, putem spune că au avut nişte înlocuitori pe cinste: echipa lui Didier Deschamp, Franţa. Antrenorul francez a jucat în Peninsulă la Juventus Torino între anii 1994 şi 1999, iar acest lucru s-a văzut foarte bine în jocul Cocoşului Galic. Cu siguranţă că Franţa nu duce lipsă de jucători care să genereze spectacol, aşa cum au făcut-o în meciul cu Argentina, de exemplu, încheiat cu scorul de 4-3 în favoarea lor. Însă atrenorul este cel care traseasza tactica de joc, iar până acum aceasta a fost una castigoare. Pentru că, nu-i aşa, scopul scuză mijloacele! Iar Franţa s-a dovedit a fi cea mai versatila echipa de la acest turneu final, adaptându-se perfect la ce joacă echipa oponentă.
Sâmbătă, 14 iulie Belgia va întâlni în finală mică echipă care va pierde cea de-a doua semifinală, cea dintre Anglia şi Croaţia, iar duminică, 15 iulie, la Moscova, începând cu orele 18:00 Franţa va juca cu învingătoarea dintre cele două formaţii.
