Kevin Anderson este câştigătorul celei mai lungi semifinale din istoria turneului de mare slem de la Wimbledon, după ce l-a învins pe americanul John Isner cu 7-6(6), 6-7(5), 6-7(9), 6-4, 26-24, după 6 ore și 35 de minute de joc, timp în care s-au disputat 99 de game-uri.
Însă numitorul comun în ceea ce priveşte acest record este John Isner, americanul de pe locul 10 ATP, care în 2010, tot pe iarba de la Wimbledon îl învingea pe francezul Nicolas Mahut cu scorul de 6–4, 3–6, 6–7(7), 7–6(3), 70–68, după un meci care a durat 3 zile, timp de 11 ore și 5 minute de joc.
Astfel, această partidă de simplu a devenit a treia cea mai lungă din istorie, după meciul amintit din 2010 şi întâlnirea din Cupa Davis dintre Leonardo Mayer şi Joao Souza din 2015, care a durat 6 ore și 43 de minute.
Cu toate că în sferturi a avut un meci foarte lung şi dificil, atunci când l-a învins pe elveţianul Roger Federer cu 13-11 în setul decisiv, după mai bine de patru ore de joc, sud-africanul a făcut primul break al setului decisiv din semifinala după 48 de game-uri consecutive în care ambii oponenţi și-au făcut serviciul, calificându-se astfel în finală de duminică, când va juca împotriva învingătorului dintre sârbul Novak Djokovic şi spaniolul Rafael Nadal.
”La final, te gândești că ar trebui să rămână o remiză, dar cineva trebuie să câștige. John este un băiat extraordinar și îmi pare rău pentru el”, şi-a consolat Kevin Anderson adversarul după meci.
Setul decisiv a debutat având deja contorizaţi 54 de aşi serviţi de cei doi jucători. Până la 6-6 niciunul dintre aceştia nu a cedat mai mult de două puncte pe propriul serviciu, nu mai puţin de patru game-uri fiind luate la zero. Un plus parcă la serviciu l-a avut Anderson, căruia i-a aparţinut şi prima minge de break, în gameul al cincisprezecelea. Ce o fi fost în mintea celor doi multipli campioni, Nole şi Nadal, care ardeau de nerăbdare să intre pe terenul central pentru a disputa cea de-a doua semifinală?
Din păcate pentru cei doi deznodământul se amână, iar şase game-uri mai târziu acelaşi Anderson avea să aibă o nouă minge de break. Dar John Isner, obişnuit cu presiunea, apelează din nou la mişcarea să caractaristică de a-şi trece mingea printre picioare înainte de serviciu şi o anulează şi pe aceasta! Scorul era de 11-10 pentru americam şi partida continua.
La scorul de 17-17, acelaşi Isner revine incredibil de la 15-40 pe propriul serviciu cu 4 puncte câştigate consecutiv. Meciul continua.
A trebuit să mai aşteptăm încă 14 gameuri pentru a se produce minunea. Vizibil afectat de efort, jucătorul american a pierdut primele trei puncte ale gameului, acordându-i lui Anderson 3 mingii de break. Cu un vole decisiv acesta face breakul (doar al patrulea al meciului) şi apoi îşi face serviciul, câştigând meciul după 6 ore şi 35 de minute de joc, timp în care a câştigat 2 break-uri în plus, a avut 118 lovituri câştigătoare (faţă de 129 ale lui Isner), dar şi 4 aşi mai puţin.
Statistica însă contează mai puţin, important este ca sud-africanul va fi prezent pentru prima dată duminică, în marea finală.
Finală masculină al celui de-al treilea turneu de mare şlam al anului, cel de la Wimbledon va începe duminică la ora obişnuită, 16:00 (ora României), deşi se va suprapune cu finala Campionatului Mondial de fotbal, organizatorii fiind foarte intransigenţi în privinţa decalării acesteia.
